I
Omul nou cu minte nouă,
Nu-i nici pasăre pe ouă,
Nu-i nici frunză de stejar,
Omu-i vai și-amar.
Refren:
Dă-ne, Doamne, zile bune,
Cele rele le-om uita,
Hai, coboară pe o rază
Și-n casa mea.
II
Omul mic cu minte scurtă,
Nici nu tace, nici n-ascultă,
Nici nu-ți toarnă-n pahar,
Nici nu-ți dă-n dar.
Refren:
III
Omul cel cu frică-n spate,
Uită visul cum să-l poarte,
N-are vise de visat,
Nici somn noaptea-n pat.
Refren: [2 ori]
IV
Omul bun, care-i de treabă,
Vine-acasă mai degrabă
Și-are drag de fiul său,
Ca de Dumnezeu.
De-asta mie mi se pare,
Ce e rău, mereu mă doare,
Ce e bun și ce mi-e drag,
Treacă al meu prag.
Refren: [2 ori]
Sensul versurilor
Piesa descrie diverse tipuri de oameni și greutățile lor, exprimând dorința de zile mai bune și speranța într-o intervenție divină. Refrenul este o invocație pentru ajutor și alinare.