Floare albă de sulfină.
Când merg seara la fântână
Mă cheamă a mea vecină
Vino pe la noi pe-acasă
Să vezi fata mea frumoasă.
Refren: Floare albă de sulfină
Frumoasă-i fata vecina
Pentru ochii ei frumoși albaștrii
Am pierdut bogăția și partajii.
Floare albă de sulfină
Frumoasă-i fata vecina
Pentru ochii ei precum seninul
Am aflat ce-i dragostea și chinul.
E frumoasă, da-i săracă
Mamei mele n-o să-i placă
Și-o uitat c-o fost săracă
Cu bogatul i-e măritată.
Refren: Fata mi-e scăldată-n lacrimi
Inima plină de patimi
Nu vreau bani, nu vreau avere
Vreau muiere pe plăcere.
Floare albă de sulfină
Frumoasă-i fata vecina
Pentru ochii ei precum seninul
Am aflat ce-i dragostea și chinul.
Și-am s-o iau că-i sărăcuță
Și-o să-i cumpăr opincuță
Dar și alea și le cruță
Că umblă mai mult desculță.
Sensul versurilor
Piesa descrie dragostea unui bărbat pentru o fată săracă, în ciuda opoziției familiei sale și a diferențelor sociale. El alege dragostea și fericirea în locul bogăției, fiind impresionat de frumusețea și simplitatea fetei.