Câte rele-s pe pământ
Toate le-am pățit pe rând
Toată viața am pătimit
C-am fost tânăr și-am iubit.
Are mândra ochii ca pruna
Și-o iubesc dintotdeauna
Numa’ ea-i prea blestemată
Nu mă crede niciodată
Of, mândra mea, dulce-i gura ta
Of, mândra mea, grea-i patima.
Toate le-am trecut ușor
Mi-o rămas un singur dor
Un dor greu, un păcat mare
După mândruța din vale.
Are mândra ochii ca pruna
Și-o iubesc dintotdeauna
Numa’ ea-i prea blestemată
Nu mă crede niciodată
Of, mândra mea, dulce-i gura ta
Of, mândra mea, grea-i patima.
M-o lăsat mândra oftând
Din inimă suspinând
Dar eu cât mai trăiesc
Tot la ochii ei gândesc.
Poate odată mă vor crede
Cu mine s-or înțelege
Dacă ochii mândrei ar cere
I-aș da luna dintre stele
Of, mândra mea, dulce-i gura ta
Of, mândra mea, grea-i patima.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul și suferința unui tânăr îndrăgostit de o fată care nu-l crede și îl face să sufere. El își exprimă dragostea eternă și regretul pentru această iubire neîmpărtășită, fiind dispus să facă orice pentru ea.
