Frunză verde sălcioară,
Puiculiță bălăioară,
Tu n-ai tată, eu n-am mamă,
Amândoi suntem de-o seamă,
Tu n-ai frați, eu n-am surori,
Amândoi ca doi bujori.
Vină, vină, puiculiță,
De m-adapă cu-o guriță,
Vin’ că dorul mă omoară
și mă arde ca o pară.
Vai de mine! n-am crezare!
Puica-mi zice-n gura mare:
„Omorî-te-ar dorul meu
Că tu ești viclean și rău,
și tu vrei a mă-nșela,
Iară nu a mă lua.”
Sensul versurilor
Un tânăr își exprimă dorința către o fată, dar ea îl refuză, acuzându-l de intenții ascunse și de dorința de a o înșela. Cântecul surprinde dinamica dintre atracție și suspiciune într-o relație incipientă.