Colo-n Plevna și-n redute
Stau păgânii mii și sute
Stau la pândă tupilați
Ca zăvozi de cei turbați.
Las’ să șeadă mari și mici..
Trageți hora, măi voinici!.
Sus, în tabăra turcească
Dat-au tusa măgărească.
Răpciugoșii crunt tușesc,
Cu ghiulele-n noi stropesc.
Las’ să crape, mici și mari..
Trageți hora, măi tunari!.
Jos în vale, pe câmpie,
Basbuzuci de căsăpie
Și cercheji merei cumpliți
Rup cu dinții din raniți.
Las’ să rupă.. rupe-i-aș!
Trageți hora, călărași!.
Ziua, noaptea, glonții plouă,
Tot pământu-i ud de rouă.
Nu e roua din senin,
Ci e sânge de creștin.
Las’ să ploaie ca din nori.
Trageți hora, roșiori!.
Iacă, mă!.. din parapete
Vine-o scroafă ca să fete
Opt godaci ș-un godăcel,
Toși cu râtul de oțel.
Las’ să fete mii de mii..
Trageți hora, măi copii!.
Ne-a veni și nouă-odată
Zi de plată și răsplată
Să-l aducem la aman
Pe Gaziul de Osman.
Vie!.. ura!.. la Balcani!
Trageți hora, măi curcani!.
Cât e negru, cât e soare,
Moartea șede pânditoare
Și prin șanțuri și prin râpi,
Și tot bate din aripi.
Las’ să bată până mâni..
Trageți hora, măi români!
Sensul versurilor
Piesa descrie bătălia de la Plevna, unde soldații români, în ciuda pericolelor și a morții iminente, își mențin moralul și curajul. Refrenul "Trageți hora" simbolizează sfidarea morții și hotărârea de a lupta până la capăt.