I.
Frunză verde de negară,
A ieșit Bujor în țară!
Bate, pradă, nu omoară,
Pe ciocoi îi bagă-n fiare,
Să-i dea bani de cheltuială
Și haine de primeneală.
Bujor iese, Bujor zice:
„Hălal de tine, voinice!
Haideți, copii, după mine
Că știu calea-n codru bine
Și știu turme de berbeci,
Izvoare cu ape reci,
Și neveste frumușele
Și desagi cu rubiele!”
Ici în vale, colea-n vale
Sună-un glas duios cu jale,
Glas frumos de fată mare,
Bujor prinde-o sărutare!
Ici în vale, la pârâu,
Două fete spală grâu,
Bujor le ține de brâu!
Ici în vale, la fântână,
Două fete spală lâna,
Bujor le strânge de mână!
Ici în valea lui Terinte,
Două fete culeg linte,
Bujor le scoate din minte!.
II.
Frunză verde de negară,
La Focșani, între hotără,
Este-un bordei cam plecat
De copaci înconjurat.
Acolo-i Bujor culcat,
La Anița văduvița,
Ce-i dă vin tot cu vădriță
Și-l îmbată cu gurița!
„Anițico, dragă mea!
Mult mi-e dor de-o floricea,
Floricica rumeoară
Care-o porți în buzișoara.”
„Ștefănică Bujoraș!
Floricica da-ți-o-aș.
Na și na gurița mea
De-o sărută cât îi vrea.
Iar de băut, nu mai bea,
Că potira-i cât colea.”
„Las’ să vie că nu-mi pasă
Când mi-e paloșul pe masă
Și mândruță drăgăstoasă.”
Sărutatul n-a sfârșit,
Potira c-a și sosit.
Luptat-a Bujor, luptat,
De potiră n-a scăpat!
III.
Frunză verde de negară,
Pe Bujor mi-l duc prin țară
De-l arată ca pe-o fiară!
Și mi-l pun la închisoare,
Fără arme, fără soare!
Oliolio! codru frunzos,
Cât ești vară de frumos,
Iarna putrezești tu jos!
Că tine Bujor în gros
Stă culcat cu fața-n jos.
IV.
Frunza verde de negară,
Pe Bujor mi-l judecară,
La Divan îl întrebară,
Mulți creștini de-a omorât
Cât prin țară a hoțit?
Iar Bujor cruce-și făcea
Și cu dreptul răspundea:
„Mort de om eu n-am făcut,
Dar ciocoi mulți am bătut!”
„Ștefane Bujorule,
Unde-ți sunt averile
Ca să-ți scapi tu zilele?”
„Le-am ascuns pe la copaci,
De-ajutor la cei săraci,
Să-și cumpere boi și vaci!”
V.
Frunză verde de negară,
Bujor se suie pe-o scară..
Plâng săraci cu jale-amară,
Că nu-i scară domnilor
Și e scara hoților,
Calea neagră-a morților!
Sensul versurilor
Cântecul prezintă povestea lui Bujor, un haiduc care ia de la bogați (ciocoi) pentru a da săracilor. El este prins și judecat, dar își menține principiile până la final, fiind văzut ca un erou de către cei săraci.