– „Mi-e dor de mare.”
– „Îmi place la mare că ești curat tot timpul,
Marea te spală.”
– „Și ești sărat, nu? Te spală și te sărează!”
– „Tu ai fost vreodată la mare?”
– „Nu. Da’ am visat că am fost! Intr-o zi mi-a intrat nisip în ochi și-am plâns toată ziua.”
– „Și când ai intrat în apă ți-a trecut.”
– „Da. Și-am visat o căsuță de paie pe plajă, în care o să stau și iarna și vara.”
– „Și mai e cineva în ea?”
– „Suntem numai noi doi, aa. și Marea.”
– „Păi și nu intră apa în căsuță când e furtună?”
– „Nu. Când e furtună intrăm noi în apă și ne plimbăm pe valuri.”
Te sărut și tremur ca un amărât
Buza ta de sus mă ocrotește
Mâna de pe sânul tău nu pot să mi-o desprind
Sânul meu e fericit, privește!
În ochii tăi râde marea
În ochii tăi e ninsoarea
În ochii tăi este soare
În ochii tăi este zarea.
Nu e așa că o să mă ajuți să evadez?
Trupul meu este șoseaua ta spre infinit
Nu e așa că o să mă ajuți să mai visez?
Ochii mei te vor visa la nesfârșit.
În ochii tăi sunt și eu
Gura și nasul de zmeu
În ochii tăi este șoapta
Unei nopți calde într-a șaptea.
Iartă-mă că am uitat cum să iubesc
Nici eu nu am știut asta vreodată
Au făcut din mine un soldat care sărută strâmb
În schimb ochii tăi sunt fără pată.
În ochii tăi este vântul
Care mă poartă-n știre
Către un loc fără gânduri
Către orașul iubire
Către orașul iubiree
Către…
Sensul versurilor
Piesa explorează tema iubirii și a evadării într-un cadru idilic, folosind marea ca simbol al purificării și al visării. Naratorul își găsește refugiul și inspirația în ochii persoanei iubite, văzând în ei un univers de posibilități și emoții.