Copile, nu fi prost, orașul e departe!
Așa-mi spunea râzând cel ce vindea de toate.
Tu nu mă păcălești, am să ajung acolo,
Mă așteaptă strada mea și Calul din Marlboro.
Când am pornit la drum, am întâlnit o proastă,
Am încercat să fug, mi-a devenit nevastă.
De-atunci pan-acum în oraș eu rătăcesc,
E fum și este scrum și simt că-nebunesc.
Dar, ce pot să fac? Ce pot să fac?
„Bătrâne…”, m-a-ntrebat un puști julit în coate,
„Mai e mult spre oraș, căci văd că vinzi de toate?”
Am vrut să-l rătăcesc: „Să nu apuci spre șosea!”
„Bătrâne ești fricos, găsesc eu și strada ta!”
L-am întrebat plângând; „Dar Calul din Marlboro?”
El mi-a răspuns râzând: „Vedem noi mai încolo!”
De-atunci și pan-acum spre oraș eu rătăcesc,
E fum și este scrum și simt că… înnebunesc
Înnebunesc!
And everybody knows my feeling of a lonely day!
And everybody knows my feeling of a lonely day!
Sensul versurilor
Un tânăr pornește spre oraș cu un vis, simbolizat de "Calul din Marlboro", dar este dezamăgit de realitatea urbană. Călătoria sa devine o rătăcire fără sens, plină de regret și pierdere.