Metrou 1996, ’97, ’98, ’99 și așa mai departe..
Atenție se-nchid ușile
Urmează stația Eroii Revoluției
Cu peronul pe partea dreaptă.
Mă scol dimineața, mă duc la metrou.
Voi știți ce-i acolo, nimic nu e nou.
Copii visează că au un palat,
Metrou-i dezvață mereu de visat.
Și astfel copilul mahmur și matur
Renunță la vise și devine dur.
De ochii lui negri ți-e frică să fugi,
Iar el jinduiește la geaca de blugi.
Ref:
And I say Romania is my country
And I say Romania is my country
And I say Romania is my country
And I say Romania is my country.
Acum copilu-are geaca de blugi,
Dar pan’ la Hollywood tot n-ai cum s-ajungi.
Palatu-i departe iar banii-s puțini,
Dar mai aproape e sticla de vin.
Trec anii și geaca de blugi s-a uzat,
Iar el din copil devine bărbat.
Dar banii-s din ce în ce mai puțini,
Iar asta-i rachiu, asta nu este vin.
Ref.
Mai trec ani și el iese de la metrou,
La stop e o gagică cu un BMW nou.
Dar cântecul ăsta n-are happy-end,
BMW-ul dispare, băiatu-i dement.
Apoi într-o zi așteptând pe peron
O mama îl vede c-o sticla de rom.
Tu, Radule, mama, așa n-ai s-ajungi..
Dar Radu văzuse geaca de blugi!.
Ref.
Sensul versurilor
Piesa descrie viața unui tânăr în România post-comunistă, marcată de sărăcie și deziluzie. Visurile copilăriei sunt înlocuite de realitatea dură, iar aspirațiile se transformă în dependențe. Refrenul ironic "Romania is my country" subliniază sentimentul de neputință și lipsa de oportunități.