Demult, tare demult,
Am iubit o mică fată.
E firesc, mi-a plăcut,
Era frumoasă ca o floare de zăpadă.
Demult, tare demult,
Ea-mi dăruia multă iubire.
Și-un suflet minunat și curat,
Ca zăpada când se cerne.
Era viața mea și se numea
Ana – ce nume simplu!
Iar eu, de-aș fi știut, ce va urma,
Fugeam din calea sa.
Dar am uitat ce am avut
Și am ajuns indiferent
Și am pierdut-o ca pe-un fulg
Ce-n mână-l pierzi când s-a topit.
Când mi-am dat seama c-am rănit,
Un suflet cald atâta timp
Și c-am pierdut-o, m-am întors ingenunchiat.
E prea târziu, e prea târziu
Voi ce acum mă ascultați
Mai meditați și nu uitați
În dragoste indiferența-i cea mai grea.
Cu fiecare despărțire,
O stea din cer se va desprinde,
Iar eu voi știi că ați făcut greșala mea.
Greșala mea..
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund al naratorului pentru pierderea unei iubiri din cauza indiferenței sale. El avertizează ascultătorii să nu repete greșeala sa, subliniind că indiferența este cea mai grea lovitură în dragoste și că fiecare despărțire aduce o pierdere ireversibilă.