Iubirea mereu îmi viața
Din om bun ajung nebun
Prin iubire trăiesc nebunește
Nu mi-e rușine s-o spun.
Că eu ca prostul când mă îndrăgostesc
rău mă lovește nici nu mai gândesc
Că inima face ce vrea
Dar merită, că e frumoasă dragostea.
Oare cine poate să mă aline
Să mă iubească pe mine
Doare inima poate să îmi facă
Inima din nou să bată.
Că eu ca prostul când mă îndrăgostesc
Rău mă lovește nici nu mai gândesc
Că inima face ce vrea
Dar merită, că e frumoasă dragostea
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentele contradictorii ale îndrăgostirii, vulnerabilitatea și suferința care pot apărea. Vorbitorul se simte naiv și rănit, dar recunoaște frumusețea dragostei, în ciuda durerii.