Copile, ziua ta s-a născut dintre nori
Ca un poem albastru ce vine dintre ploi
Dimineața, când zorii se zbat
Peste lumea în care ai intrat.
De-atunci lumina nu mai e aceeași
Pe care o știu de demult
Și nici pământul nu mai e același
Chiar dacă e totuși pământ.
Copile, tu nu știi mai nimic despre viață
În care ți-a fost dat să intri mai curat
Ca lumina ce-și curmă aripa
Peste umbra eternului păcat.
Drumul tău abia acum începe
Când e ziua ta întâi pe pământ
Și tu, copile, nici nu știi că drumul
E lung din pământ în pământ.
Tu, copile, dormi acum în pace
Căci mama veghează la somnul tău bland
Lumina pentru tine e lumină,
Pământul va fi iar pământ.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă bucuria și protecția față de un nou-născut, subliniind inocența copilului și grija maternă. Versurile evidențiază începutul vieții și speranța pentru viitor, în ciuda dificultăților inerente.