La cârciumioara cu tei
Beau o bere, două, trei.
Cârciumărița e frumoasă,
Mi-a băgat ceartă-n casă.
Când o văd cum mă servește,
Acasă-mi pute-a pește.
Nevasta-mea când sunt beat,
Nu mă suie nici în pat.
Nu mă mai bagă în seamă,
Zice că duhnesc a cramă.
Hainele-ți miroasă a muică
Și-n poză miroși a țuică.
Dimineața iarăși merg
La cârciumă să mă dreg.
Dacă beau pe saturate,
Cică cui pe cui se scoate.
Doamne, cât e de frumoasă
Când se-apleacă peste masă.
Când îi văd picioarele,
M-apucă damblalele.
Are o fustiță mini,
I se văd și mutandini.
Are pieptul dezvelit
Și-mi vine-un chef de băut.
Ce să fac cu a de-acasă,
La cârciumă nu mă lasă.
Aici uit de griji de tot,
Mai iau o bere la bord.
Cârciuma-i non-stop, se știe,
Nu plătesc deloc chirie.
De știam de la-nceput,
Cârciumar m-aș fi făcut.
Cum să nu fiu supărat
Când mă duc acasă beat?
Și nevasta-mi zice-ntr-una:
„Lasă naiba băutura!”
Nu mai știu ce să mă fac,
La servici mă duc stresat.
Ca să scapi de stres, mai vere,
Ia servește-mă c-o bere!
Sensul versurilor
Un bărbat își găsește refugiul într-o cârciumă, unde uită de problemele de acasă și de reproșurile soției. El idealizează cârciumărița și regretă că nu a devenit cârciumar.