Viflaime, Viflaime,
Cum de n-ai lăsat în tine
Pe Fecioara Maria
Să nască pe Mesia?!
N-ai primit tu, Viflaime,
În casele tale pline
Să dai un pic de sălaș
Celui mai sfânt Copilaș,
N-ai știut tu, Viflaime,
Cu câtă dragoste vine
Cea mai sfântă-ntre fecioare,
A Domnului născătoare!
Pat moale și scutece
I-au dăruit vitele,
Lumină i-a dăruit
O stea de la Răsărit.
Peștera cea-ntunecoasă
O fost a Domnului casă
La venirea Sa în lume
Din vina ta, Viflaime!
Voi, oameni, nu L-ați primit
Pe Iisus când o venit,
L-ați batjocorit mereu
Pe Fiul lui Dumnezeu,
N-ați știut că Domnul Sfânt
O fost trimis pe pământ
Pe noi să ne bucure
Și să ne răscumpere!
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul că Viflaimul nu a oferit adăpost Fecioarei Maria pentru a naște pe Mesia. Extinde regretul asupra omenirii care nu l-a primit pe Iisus și nu a înțeles sacrificiul său.