Supărat îi neamul meu
De ce-am avut noroc rău,
Dar nu fie supărat
C-așa noroc mi-o fost dat.
– Hai, mămucă, la târguț
Și-mi cumpără norocuț!
– Draga mamii, fii cuminte,
Că norocul nu se vinde!.
De s-ar vinde norocul
L-ar cumpăra tot omul,
Și l-ar lua ‘cele găzdace,
N-ar ajunge la sărace,
‘Cele găzdace, ‘cele hâde
Și ție nu ți-ar ajunge,
Nu ți-ar rămâne nimică
Și-ai trăi tot necăjită.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de melancolie legată de soartă și noroc. Dialogul dintre mamă și copil subliniază ideea că norocul nu se poate cumpăra și că invidia celor bogați ar priva pe cei săraci chiar și de puținul pe care îl au.