Valeria Peter Predescu – Strigătură la Găină – Varianta din Concert

Frunzuliță de sulfină,
Ia, ceteraș, arcu-n mână,
Zi-mi și mie la găină,
Și zi-mi rar, nu mă păzi
Că mă tem că oi greși
Și-aicea îi lume multă,
Toți în gura mea se uită,
Se uită cum oi striga
Să mă poată judeca,
Că eu nu-s de pe-aicea
Să nu știu mândru striga,
Că eu-s după Sălăuța,
Țucu-vă la toți gurița!
Dintre zece găini grase
Ast-o fost mai lăcomoasă
Că-i de patru ani și-o lună
Și-am fiert-o o săptămână,
Faceți bine și-ți ierta
De nu-i fiartă găina,
Aicea când am venit
Ceterașu-o fost sosit
Și-am pus găina la foc
Și m-am apucat de joc,
Lângă foc am pus o babă
Găina ca să mi-o fiarbă,
Când de joc m-am săturat
Și-aicea am înturnat
Găina mi-o fost nefiartă,
Baba mi-o fost răsturnată,
Găina mi-o fost nefriptă,
Baba mi-o fost prăvălită
Dac-o băut la horilcă.
Găina mea-i domnișoară
Și nu are aviară,
Și mi-i găină cinstită,
Încă nici nu-i cocoșită.
Faceți bine și-ți ierta
De nu-i fiartă găina,
N-am fiert-o că n-am putut,
Lemne multe n-am avut,
De păduri suntem departe
Și-am cărat lemnele-n spate,
Când o fost s-o pui pe foc
N-am avut lemne deloc
Și-am pus mâna pe secure
Și-am luat-o la pădure,
Pentru ce-am tăiat un par
Ce-am pățit c-un pădurar:
Pentr-un lemn putregăios
De trei ori m-o trântit jos,
Pădurar periculos,
Pentr-un braț de uscături
I-am dat o sută de guri,
Ca să-mi deie-un bon de lemne
De poliție se teme,
După ce gură i-am dat
De poliție-o uitat,
Ce curaj o căpătat.
– Ori plătești aici pe cioată,
Ori te dau în judecată.
N-am vrut să plătesc pe cioată,
Nici s-ajung în judecată
Și-am găsit o rudă lungă
Și am luat-o la fugă
Și m-am dus pe secătură
La ceteraș i-am dat gură
C-așa-mi zice la găină
De-aș striga o săptămână.
Mai ședeți și hodiniți,
La găină nu gândiți,
Că holircă mai avem
Și vrem să vă ospătăm,
Și mâncare-avem destulă,
Vă putem ține și-o lună.
U, iu, iu, nănașule,
Pentru ce m-ai sărutat
Ce cojoc mi-ai cumpărat,
Pân’ ce-am stat la umbră-n deal
Mi-ai luat fustă de tergal,
Pentru ce ți-am dat guriță
Mi-ai luat sutien la țâță,
Nice asta nu-i așa,
Numai gura mea mințea
Că îmi place să glumesc,
Lumea s-o înveselesc
Că așa-i mândru la nuntă
Voie bună cât de multă.
Numai câte am pățit
Pân’aicea am sosit:
C-aseară pe înserat
Eu găina mi-am scăpat,
Am scăpat-o și-o fugit,
Și pe mâț s-o cocoșit
De-așa tare mi-o slăbit,
Eu de supărare mare
M-am betegit așa tare,
Și-așa rău m-am betegit
Și la doctor am fugit.
‐ Vai, doctore, dragul meu,
Ia mă doare capul rău!
– Lasă că te-oi consulta
Și leacul ți-l oi afla.
Și începe consultatul
Mai întâi cu sărutatul,
Mândru îmi sărută gura
Și-mi crește temperatura,
Și cu-a lui mânuță fină
Mă consultă pe la splină,
Și cu-a lui mână finuță
Mă consultă pe la țâță,
Și cu-a lui mânuță moale
Mă consultă pe la picioare,
Vai, doctore, rău mă doare!.
Numai câte am pățit
Pân’aicea am sosit:
Cum veneam pe drum grăbită
Nu văd strada pietruită,
Nici pe unde-i văruită,
Nu mă vede nime-n grabă,
Num-un domn cu șapcă albă
Și-ăla m-o oprit pe loc
Și mi-o zis: – Nu vezi că-i stop?
– Iartă-mă amu o dată!
I-am zis eu cam supărată,
Dar el nu și nu, și nu
Ca să-i lui cocoșul,
Ori amenda, ori cocoșul
Dacă am trecut pe roșu,
Hai fă, Mitrule, ceva
Că mă ia poliția
Și duce și găina.
Numai câte am pățit:
Un cocoș afurisit
La găină mi-o sărit
Și s-o dat la cocoșit,
Frunzuliță viorea,
Nu la mine, că la ea,
Un cocoș afurisit
La găină mi-o sărit
Și șurțul mi-o găurit,
Cum să mă mai duc acasă
Că bărbatul nu mă lasă
Să mă culc cu el în pat
C-am venit cu șurțul spart,
Nănașule, fă ceva,
Astupați-mi gaura!.
Pân’ ce râd, pân’ ce glumesc,
Pe nănașul nu-l iubesc,
Numai cât îl celuiesc,
Eu am copii și bărbat,
Nu-mi trebe’ alții din sat
Și de-al meu m-am săturat,
Nu te teme, nașă dragă,
Că n-am cu nănașul treabă,
Nănășucă frumușică,
Cu ochi mari, cu gură mică,
De mine să nu porți frică
Că n-am cu nașul nimică,
Doară eu sunt și bunică,
Eu casa nu ți-oi strica
Și pe al meu ți l-aș da
Numai dacă l-ai lua,
Și nănașul pentr-un pui
Nu-și lasă nănașa lui,
Și pentr-o găină grasă
Nu-și lasă a lui nănașă
Că îi doamnă și-i frumoasă.
Să vă faceți cu voie bună,
Să trăiască toți nuntașii,
Mireteii și nuntașii,
Să trăiască ceterașii
Să trăiesc și eu
Să vă cânt mereu!

Sensul versurilor

Piesa descrie întâmplări amuzante petrecute în drum spre o nuntă și la nuntă, toate culminând cu o strigătură adresată găinii. Este un cântec plin de umor și voie bună, tipic pentru atmosfera de petrecere.

Lasă un comentariu