Valeria Peter Predescu – Strigătură la Găină (Frunză Verde de Sulfină)

Frunză verde de sulfină,
Ia, ceteraș, arcu-n mână,
Zi-mi și mie la găină,
Și zi-mi rar, nu mă păzi
Că mă tem că oi greși,
Că eu nu-s de pe-aicea
Să nu mă râdă lumea
Că nu știu mândru striga,
Că eu-s de pe Sălăuța,
Țucu-vă la toți gurița!
Faceți-mi un pic de larg
Să mă cobor de pe prag
Că-s micuță și nu-ncap
Că nănașul mă așteaptă
Să-i duc o găină fiartă
Și-mi tot trage cu geana,
Mie-atâta mi-i mintea
Și i-oi da lui găina,
Găina-i bine ținută,
Plătește mai mult de-o sută,
Nu lăcomesc la parale,
Dar nănașul mi-i drag tare,
Nu lăcomesc la bănuți,
Dar l-aș lua de drăguț.
Hai, nănașule-n grădină
Să-ți spui prețul pe găină,
Că-n casă cu oamenii
Nu ne putem târgui,
Nu ți-oi cere, nănaș, mult,
Numai să-mi dai un sărut,
Pe la nunți cât am umblat
Odată m-o sărutat
Un nănaș cu barbă albă
Și de-atuncea-s tot beteagă,
D-amu’ de m-ar săruta
Un nănaș ca dumneata
Poate că m-aș vindeca.
Nănășucă, draga mea,
Nu gândi că-i chiar așa,
Dar îmi place să glumesc
Lumea s-o înveselesc,
C-așa-i mândru la nuntă
Voie bună cât de multă!
Aicea mi-i bărbatul
Și mi-o făcut cu ochiul,
Mi-o făcut cu ochiul drept
Să tac că mi-a fi bugăt.
U, iu, iu, ce bine-mi pare
C-am celui nănaș mare
Că mi-o dat o sută-ntreagă
Și găin-o fost beteagă.

Sensul versurilor

O femeie negociază prețul unei găini cu nașul la o nuntă, folosind umorul și flirtul. Finalul sugerează că a obținut un preț bun, chiar dacă găina nu era perfectă.

Lasă un comentariu