Frunză verde de mărari,
Bună seara, nănași mari!
Îți fa bine și-ți iartă
De-i târziu cu găina,
Că m-am zăbăgit prin tindă
Și m-am uitat în oglindă,
M-am uitat de mi s-ar sta
Să pornesc cu găina,
Cu găina ca ruja
Să i-o duc la nănașa
Că-i faină ca Bistrița,
Cu găina ca focul
Să i-o duc la nănașul
Că-i fain ca Năsăudul.
Nu știu eu cum aș striga
Să nu supăr nănașa,
Că nănașa-i de vină
Cu banii după găină,
Banii i-oi cumpătui
Cu nănașul m-oi iubi,
Nănașa-i femeie mândră
Și n-a veni să ne prindă,
Nănașa-i femeie-aleasă
N-a veni să ne pândească.
U, iu, iu, nănașule,
Pentru ce m-ai sărutat
Ce cojoc mi-ai cumpărat?
Hai, nănașule-n grădină
Să punem preț pe găină,
Prețul pe găină-i pe pus:
De la o sută în sus!
M-o chemat nănașu-n huci
Că mi-a cumpăra papuci,
De mergeam de bună seamă
Îmi cumpăra și-o năframă.
Mândru om îi nănașul,
Nu-i ca el cât îi Telciu
Și la el îmi stă gândul.
Să te faci cu voie bună,
Nănașule, pe găină,
Că ne-a trebui de cină
C-oi cina-o prin gradină.
Nu-mi trebui’, nănaș, banii,
Plătește-mi-o cu ochii
Diseară când îi veni!
Că nănașa de-a afla
Tare bine i-a părea,
Și nănașa de ne-a ști
Tare dragi noi doi i-om fi.
Pân’ ce râd, pân’ ce glumesc,
Pe nănașul nu-l iubesc
Că am copii și bărbat
Nu-mi trebe’ alții din sat
Și nănașul pentr-un pui
Nu-și lasă nănașa lui.
Sensul versurilor
Piesa descrie o situație comică la o nuntă, unde fina flirtează cu nașul, stârnind gelozia nașei. Versurile sunt pline de subînțelesuri și ironie, sugerând o atracție reciprocă și o potențială infidelitate, totul sub umbrela tradițiilor de nuntă.