Frunzuliță din cărare,
Nu vă uitați oameni tare
Că nu-s eu soacra cea mare,
Soacra mare m-o chemat
Ca să strig o țâră-n prag,
Soacra mare, soacra mică,
Ele-ar striga, dar li-i frică,
Mie nu mi-a fi nimică,
Și-ar striga și li-i rușine,
De-aceea m-or pus pe mine,
Că eu nimic n-aș lucra
Numai în prag aș striga
Și-aș închina cu glaja
Cu holircă de-aiasta.
Măi, mire frumos și blând,
Nu sta cu capu-n pământ,
Stai cu capul către soare
Că ți-ai rupt o mândră floare,
Tu cu ea de nu-i fi rău
A-nflori-n ocolul tău.
Măi, mireasă, floare-aleasă,
Dacă-i merge-ntre străini
Nu ședea mult prin vecini,
La lucru să te silești
Și multe să nu grăiești
De vrei bine să trăiești.
Plângi, mireasă, nu tăcea
Că nu știi cine te ia,
Pân-amu’ ți-o fost drăguț
Și-o venit la voi blânduț,
Dar de-amu’ ți-a fi bărbat
Și-a veni tot supărat
Și te-a-ntreba ce-ai lucrat.
Măi, mireasă, draga mea,
Dacă mergi la soacră-ta
Ascultă ce te-a-nvăța,
De-a zice să calci în foc,
Du-te, că-i avea noroc,
Că la soacre-așa le place:
Din picioare să mergi tare
Din gură să ai răbdare,
Din picioare să mergi iute,
Din gură să nu zici multe.
Măi, mireasă, draga mea,
Nu te cânta după struț
C-amu-i fi cu legănuț.
Ia-ți, mireasă, lămâiță
Și ți-o pune-n grădinuță,
De ți-a face floare albă
Tu la soacră îi fi dragă,
Dar oricum ar înflori
Tare dragă nu îi fi,
Că cine-n lume-o mai văzut
Verdeață cu floare albă
Și noră la soacră dragă.
Sensul versurilor
Piesa descrie tradiția strigăturii la nuntă, oferind sfaturi miresei despre cum să se comporte în noua familie, în special cu soacra. Subliniază importanța respectului, a muncii și a răbdării pentru o viață armonioasă.