O, Maică dulce-a vieții mele,
Spre Tine ochii mei privesc,
Dintr-ale lumii valuri grele
Spre Tine, Maică, mă doresc.
Întru necazuri ne-ncetate,
În griji și lacrimi eu mă frâng,
Rănit de patimi și păcate
Privesc la Cer cu dor și plâng.
În Cer Un Tată Blând mă cheamă,
În Cer e scumpul meu Iisus,
În Cer ești Tu, Iubită Mamă,
Și locul meu e-n Ceruri sus.
În Cer m-așteaptă sfinții îngeri,
M-așteaptă ceata drepților,
Iar eu în valea de plângeri
Petrec străin și călător.
Primejdii multe mă-mpresoară,
Ispitele mă strâmtoresc,
Tu ești nădejdea mea, Fecioară,
Spre Tine ochii mei privesc.
Din zori de zi și până-n seară
Trăind, murind, Te voi chema,
Nu mă lăsa, Maică Fecioară,
Scăparea mea, nu mă lăsa!
Sensul versurilor
Piesa este o rugăciune adresată Maicii Domnului, exprimând dorința de ocrotire și speranța în ajutorul divin în fața greutăților vieții. Cântărețul își găsește refugiul și alinarea în credință, aspirând spre viața veșnică în Ceruri.