Nu veni, bade, la noi
Că nu ți-a da tata boi,
Nici boteie mari de oi,
Dar te du la cea găzdacă
Că ți-a da doi boi și-o vacă
Numai mâine-ta să-i placă.
Boii-n munte îi mâna
Lupii carnea le-a mânca,
Tu cu hâda ti-i culca,
Că eu n-am boi, nici avere,
Dar am buze subțirele.
– Du-te, hâdă de la pat!
– Nu mă duc că am bărbat
Și cu el m-am cununat!
– Du-te, hâdă de la noi!
– Nu mă duc c-am adus boi!
Sărută-ți, bade, boii
Că tu cu hâda-i trăi
Și la mine te-i gândi!
Sensul versurilor
Piesa descrie refuzul unei fete față de un băiat sărac, sugerându-i ironic să se căsătorească cu o femeie mai în vârstă, dar bogată. Fata își exprimă încrederea că băiatul se va gândi la ea, chiar și în noua sa relație.
