De când mama m-a făcut
Mie jocul mi-a plăcut
De-a lungul și de-a amăgit,
De-nvârtit și pe sub mână
Cum juca mama bătrână.
Strigătură:
Jocul mândru românesc
De pe plai ardelenesc.
Jocul acesta drag mi-a fost
Mie și la neamul nost’,
Că-i joc mândru legănat
Cum joacă la mine-n sat,
Joacă, bade, cum joc eu,
Așa joacă neamul meu.
Strigătură:
C-așa joacă neamul meu
Și mai bine, și mai rău.
De când îs așa trăiesc
Tot cu jocul bătrânesc
Și cu horea românească
Vița noastră să trăiască,
Pe Valea Someșului
Joc mândru c-acesta nu-i.
Strigătură:
Nice-i, nici o mai fost
Joc mândru ca-n satul nost’.
Jocul acesta l-oi juca,
Supărării nu m-oi da,
Jucați, fete și feciori,
Jocurile-n sărbători,
Să nu rămâie uitate
Că-s de la bătrâni lăsate.
Strigătură:
Jocul acesta l-am jucat
Când eram la mine-n sat,
Ține-mi, Doamne, zilele
Să mai joc jocurile
Și să-mi cânt cântările.
Sensul versurilor
Piesa exprimă bucuria și importanța jocului popular tradițional, transmis din generație în generație. Este o celebrare a identității culturale și a legăturii cu satul natal.