Mamă, nu mă drăgăla
Că nu știu cine m-a lua,
M-a lua din satul meu
Și ți-a fi, măicuță, greu.
(Variantă Radio:
De mi-i da tu, n-oi vrea eu
Că de-oi merge ți-a fi greu.).
Unde-s zece la părinți
Au noroc și-s fericiți,
Dar unde-i num-o fată
Trăiește tot supărată.
De-are fată ori fecior
Mama duce-n lume dor,
De-are fecior, de-are fată
Mama îi tot supărată.
Când mi-a fi, măicuță, greu
Oi veni în satul meu
La izvor cu apă rece
Poate că de dor mi-a trece.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă teama de a părăsi casa părintească și durerea despărțirii de mamă. Fata anticipează suferința mamei și propria ei tristețe înstrăinată, găsind alinare doar în amintirea satului natal.
