Măi bădiță, nu-mi trimite dorul
Că îmi strică mie noaptea somnul,
Că ți-i dorul învățat
Nu doarme nesărutat
Și pe brațe legănat,
Badea-al meu!.
Măi bădiță, bade someșan
Dorul tău, bade, n-are alean,
Vină tu, bade, cu dorul
Și-mi tocmește noaptea somnul
Și ziua la lucru sporul,
Badea-al meu!.
Vină, măi bădiță, de-i veni
Până eu, bădiță, te-oi dori,
C-a veni altul azi mâine
Și m-a săruta mai bine,
Și m-a săruta mai bine,
Badea-al meu,
Și-a veni mâin’ ori ailaltă
Ne-oi ședea nesărutată
Și de drăguț ne-ntrebată,
Badea-al meu!
Sensul versurilor
O tânără își exprimă dorul față de bădița ei și își face griji că, în absența lui, altcineva ar putea să-i ia locul în inima ei. Ea îl îndeamnă să vină pentru a-i alina dorul și a-i aduce spor în viață.