Veniți toți să ne-adunăm
La Iordan să alergăm
Că Iordanu-i râu frumos,
Acolo vine Hristos
Apele să le sfințească,
Pe noi să ne mântuiască,
Să ne boteze-n credință
Dup-a Domnului voință.
Iară când sosi Hristos
Iordanul s-a întors,
Prorocul se-nspăimântează
Și din inimă oftează,
În apă fuge și strigă,
Iară Ioan sta cu frică,
Hristos îl cheamă la Sine:
– Vino, Ioane, la mine,
Îndrăznește și cutează
Și vină de Mă botează!
– Vai, Doamne, dar nu cutez,
Nu știu cum să te botez,
Eu sunt apă și țărână
Și-mi tremură a mea mână.
Iar atunci, Iisus se scoală
Și strigă a doua oară:
– Îndrăznește și cutează
Și vină de Mă botează!
Și-atunci Ioan botezând
S-o umplut de Duhul Sfânt
Care-n chip de porumbel
S-o pogorât peste el,
Cerurile s-au deschis,
Glas din Cer s-o auzit:
– Tu Ești Fiul meu iubit,
În Tine bine-am voit!
Veniți toți să ne-adunăm
Lui Hristos să ne-nchinăm
Și de-acum până-n vecie
Hristos peste noi să fie.
Sensul versurilor
Piesa descrie momentul botezului lui Iisus Hristos de către Ioan Botezătorul în râul Iordan. Subliniază importanța credinței și a supunerii față de voința divină, culminând cu revelația divină a lui Iisus ca Fiul lui Dumnezeu.