Să jucăm cu mireasa
Mândră ca o floricică,
Gătită cu cununiță,
Mândră ca o păuniță,
Ăsta-i jocul banilor,
Bucuria mirilor.
Mireasă, cunună albă,
La toată lumea ești dragă,
Numai mă-ta urâtă
Și de-aceea te mărită,
Bine ți-o cântat cucul,
Te-o luat cine-ai vrut tu.
Bucuroasă-i soacra mare
C-are-o noră ca o floare,
Supărată-i soacra mică
C-o rămas fără nimică,
Fără ladă, fără țol,
Cu inima numai dor.
Frunzuliță de sub coastă,
Frumoasă-i mireasa noastră
Că-i e fața ca bujorul,
În potică n-o pus piciorul,
C-o trecut p-îngă potică
Nu i-o trebuit nimică,
Nici leacuri, nici rumenele
Că-i frumoasă fără ele.
Sensul versurilor
Cântecul descrie bucuria și festivitățile legate de nuntă, concentrându-se pe mireasă și pe jocurile tradiționale cu bani. Se evidențiază frumusețea miresei și bucuria generală, dar și un strop de invidie din partea soacrei mici.