Într-o seară pe la cină
M-o luat dorul de mână:
– Hai cu mine, măi mândruță,
Hai așa cum ești, desculță!
– Stai până m-oi încălța
Că mi-i departe badea!
Într-o seară pe furiș
Iese dorul din tufiș,
Vine, vine-ncetișor
Până la mine-n ocol,
Vine-ncet și legănat
Până la mine la pat.
Năsăudul meu cu dor
Am în tine-un puișor,
Cât pe badea l-oi iubi
Năsăudul drag mi-a fi,
Cât l-oi iubi pe badea
Năsăudul l-oi cânta.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul și dragostea profundă față de persoana iubită și față de locurile natale, Năsăud. Dorul este personificat și devine un companion, iar legătura cu locul natal este întărită de sentimentele pentru persoana iubită.