Iisuse scump, îmi pare rău
De viața mea trecută,
Că n-am făcut ce Tu mi-ai zis
Și viața mea-i pierdută.
Acum mă simt ca un străin
Și-s fără de putere,
Și-oricât alerg, Iisuse scump,
Eu n-am o mângâiere.
Sunt ca un pom bătut de vânt
Și-s clătinat de ploaie,
Iar gândurile-mi vin pe rând
Și lacrimile-mi curg șiroaie.
Și-mi plâng amarul meu trecut
Că viața mi se stinge,
Că pentru Tine n-am putut
Măcar păcatu-a-mi plânge.
Atunci, Iisus, când m-ai chemat
Pe Tine să Te urmez
Eu Ți-am promis că-n viața mea
Lui Satana nu-i cedez.
Dar el acum m-a înșelat
Prin amăgirea-i dulce,
Că m-a împins înspre păcat
Și înspre rău mă duce.
Numai simt harul Tău bogat
Așa ca altădată,
Dar eu Te rog, Iisuse drag,
Fă bine și mă iartă.
Mă iart-acum prin al Tău har
Și marea Ta iubire
Și fă-Ți milă, Iisuse scump,
Dă-mi iară mântuire.
Și lângă Sfântul Tău Altar
Să-Ți cânt Tu dă-mi putere,
Că-n viaț-aceasta ce-a trecut
Tu mi-ai fost mângâiere.
Și oricât eu am trudit
Străin în astă lume
Gol am venit și gol mă duc
Și gol de fapte bune.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund al unui credincios pentru greșelile trecutului și pentru faptul că nu a trăit conform învățăturilor lui Iisus. El se simte pierdut și imploră iertare și mântuire, recunoscând că s-a lăsat înșelat de ispite și s-a îndepărtat de harul divin.