Ies bărbați cu plugurile,
Nevestele bat crâșmele,
Și-am pornit să ies și eu,
Am prins patru boi la jug
Și-am ieșit cu ei la plug,
Nicio brazdă n-am brăzdat
Mi-o venit veste de-acasă
Că nevasta nu mi-o lasă,
Plugu-n brazdă l-am lăsat
La nevast-am alergat.
– Oi, nevastă și-a mea dragă,
Sănătoasă te-am lăsat,
Greu beteagă te-am aflat!
– Oi, bărbate, dragul meu,
Ia-te tu pe ‘iest părău
Doar oi da de-un făgădău
Și mi-ad-o cupă de vin
Să fie fierea deplin,
Ia puica d-îngă cocoș
Și-i taie grumazul jos
Și mi-o prăjește-n slănină
Și-o pune l-a mea inimă,
Trage masa lângă pat
C-aș-o tragi la cel beteag,
Și-mi adă un ceteraș
Când oi geme el să-mi tragă
Că-s, bărbate, rău beteagă.
Sensul versurilor
Piesa descrie viața rurală și o situație neașteptată: un bărbat pleacă la arat, dar este chemat acasă de vestea că soția sa este grav bolnavă. Dialogul dintre ei dezvăluie dorințele ei înainte de moarte, legate de ritualuri și muzică.
