Ia-ți, mireasă, ziua bună
De la struț, de la cunună,
De la fir de busuioc,
De la feciorii din joc,
De la fir de lămâiță,
De la fete din uliță,
Sărută-ți părinții tăi
Când ți-i duce de la ei
Și te roagă de iertare
Pentru ce te-o crescut mare.
– Mămucă dragă, mă iartă,
Să nu pornesc supărată
Și-mi dă binecuvântare
Că pornesc pe-o lungă cale.
Hai, tatucă, să-ți închin
Să nu pornesc cu suspin.
Mireasă, cununa ta
Să ți-o dai de-a durița
Prin ocolul soacră-ta,
Unde-a sta cununa-n loc
Să răsare busuioc
Să-l puie feciorii-n clop
Pân’ se duc în sat la joc,
Busuiocul l-om juca,
Tu-i merge și ți-i uita.
Plângi, mireasă, nu tăcea
Că nu știi cine te ia,
Pân-amu’ ți-o fost drăguț
Și-o venit la voi blânduț,
Dar de-amu’ ți-a fi bărbat
Și-a veni tot supărat
Și te-a-ntreba ce-ai lucrat.
Măi, mireasă, draga mea,
De când strig aicea-n prag
Stai cu capu-n jos plecat
Ca și omul supărat,
Ori ai auzit aseară
Că soacră-ta-i poamă-amară
Te-a țipa din casă-afară,
Nu te teme, nu-i așa,
Că soacră-ta n-a fi rea.
Sensul versurilor
Piesa descrie momentul emoționant al despărțirii miresei de familie în ziua nunții. Exprimă tristețea și incertitudinea viitorului, dar și speranța unei vieți noi.