I-am spus la drăguț aseară
Să vie pe la noi iară,
Să vie dac-a-nsera
Că vecinii s-or culca
Hai, bădiță, dă-mi guriță
Că de nu mor la portiță,
Hai, bade, și dă-mi o gură
Că la noapte dorm în șură.
Badea-i fecior arătos
Nu-i în sat ca el frumos,
Are clopul cu păun
Șuieră seara pe drum,
Taci, bade, nu șuiera
Că te aude lumea
Și mă povestesc în sat
C-am drăguț și-s cu bărbat.
Măi bărbate, bărbătuț,
Lasă-mă să-mi țiu drăguț,
Câte-oi face să n-auzi,
Ce ți-oi spune să m-asculți,
Să n-auzi și să nu vezi,
Ce ți-oi spune să mă crezi,
Să nu vezi și să n-auzi
Ce ți-oi spune să m-asculți.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o femeie căsătorită care își cheamă amantul, asigurându-se că soțul ei nu află. Ea îl roagă pe soț să o lase să-și vadă amantul și să nu bage de seamă ce se întâmplă.