Hai, mireasă, suie-n car,
Lăsă-ți drăguții-n amar,
Că cel ce ți-o fost drag ție
Te-așteaptă la cununie
Cu nănaș mândru gătat
Și cu mândrii ceterași.
Mireasă, mândru gătată,
Pân-ai fost la mă-ta fată
Te-ai culcat numai pe țol,
Te-ai sculat la prânzișor,
De-amu’ ți-i culca pe brață,
Ți-i scula mai dimineață.
Tu mire și tu mireasă
Vă duceți la voi acasă,
Să roiască binele
Ca vara albinele
Și voi să fiți fericiți,
Tot mereu să vă iubiți,
Puneți strat de busuioc
Să trăiți, s-aveți noroc.
Sensul versurilor
Cântecul descrie momentul nunții, urându-le mirilor o viață plină de fericire, dragoste și prosperitate. Se pune accent pe trecerea miresei de la viața de fată la cea de femeie căsătorită și pe importanța binecuvântării și a norocului în căsnicie.