Bade, de drăguța ta
Zice rău toată lumea
Și de tine râde-un sat
Pentru cine m-ai lăsat,
Râde-un sat și râde-o lume
Că nu-i frumoasă ca mine.
Șezi, bade, și holteiește
Că nime’ nu te oprește,
Că nu-s dintr-acela neam
Grija ta, bade, s-o am,
Și nu-s dintr-aceea viță
Să duc dor dup-un bădiță.
Că eu-s din neam de omenie
Ca tine-oi găsi o mie,
Casa voastră-i pusă-n dâmb,
Tată-tu-i un om nătâng,
Mă-ta-i o povestioare
N-or ajunge să te-nsoare.
Că eu-s din neam de omenie
Ca tine-oi găsi o mie,
Oi păși din pași răruț
Și mi-oi afla alt drăguț,
Să fii, bade, sănătos,
Dacă nu știi ce-i frumos.
Sensul versurilor
O femeie respinge un bărbat, criticându-l pe el, familia lui și pe noua lui iubită. Ea își afirmă superioritatea și încrederea că va găsi pe altcineva.