Am venit la Tine, Doamne,
Am bătut la ușa Ta
Să-Ți spun totul ce mă doare,
Să-Ți spun suferința grea.
Oriunde mă duc în lume,
Doamne, pe acest pământ
Nu găsesc o mângâiere
Numai în locașul sfânt.
Lângă Crucea Ta, Iisuse,
Lângă Sfântul Tău Altar
Lacrimile-ncep să-mi curgă,
Doamne-mi plâng al meu amar.
Doamne, multe se întâmplă
Aici jos, pe-acest pământ,
Nu se-nțeleg mamă cu fiică
Și vezi frații dușmănind.
Nu vreau, Doamne, avuție,
Nu vreau bani, nu vreau averi,
La ușa Ta când eu voi bate
Să-mi dai numai mângâieri.
Luminează-mi a mea minte,
Mie și acelora
Care vin la a Ta ușă
Și-Ți spun suferința grea.
Doamne, câte mi-ai dat mie
Eu le las pe-acest pământ,
Gol am venit și gol m-oi duce,
Plin de dureri și suferind.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o căutare a alinării și a mângâierii divine în fața suferinței și a greutăților vieții. Vorbitorul se adresează lui Dumnezeu, căutând refugiu și înțelegere în credință, renunțând la valorile materiale în favoarea păcii sufletești.