Ce-ai făcut din mine, fată
O frunză din pom picată
Frunză de tine călcată
Luată de vânt și-aruncată,
Luată de vânt și-aruncată.
Lanțul amintirilor
Inimii dă ocol
Lănțuie și te strânge
Și la groapă cin’ te plânge,
Tot mama ta forță aduce.
Câtă viață mai aveam
Nu-i mai crede femeia
Cu lacrimi jură iubire,
Pleacă și se duce-n lume
Și bagă venin în tine.
Aveai vorbele ca mierea
Sufletul amar ca fierea
C-o vorbă mi-ai dat speranța
Ai plecat mi-ai distrus viața,
Și m-ai lăsat cu speranța.
Fată cu flori prinse-n păr
Ești regina zorilor
Banii n-aduc fericire
Asta-ți pot spune eu ție,
Că tu bagi venin în mine.
Câtă viață mai aveam
Nu-i mai crede femeia
Cu lacrimi jură iubire
Pleacă și se duce-n lume,
Și bagă venin în tine.
Te-au interesat doar banii
Și mă-nșelai cu dușmanii
Îmi spuneai vorbe frumoase
Vorbe, vorbe veninoase,
Cu altu’ mă râdeai în spate.
Acum merg plângând pe drum
Și-am jurat să mă răzbun
Aș da 10 ani din viață
Numa’ să te am în față,
Și-atuncea să vezi mai, fată.
Câtă viață mai aveam
Nu-i mai crede femeia
Cu lacrimi jură iubire
Pleacă și se duce-n lume,
Și bagă venin în tine.
Îți da vorbe ca dulceata
Pleacă și-ți distruge viața
Cu ce, fată, ți-am greșit
Că nu ți-am făcut nimic,
Rău la mine ai făcut.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și dezamăgirea cauzate de trădarea unei femei care a distrus viața protagonistului. Acesta jură răzbunare, fiind consumat de amărăciune și suferință.