Mama mea și tatăl meu nu mi-i amintesc prea bine,
Ca să n-o mai ducem greu au plecat în țări străine.
Nu știu, poate-au strâns averi să-mi iau casă și mașină,
Însă știu că azi și ieri mi-a dat pâine o vecină.
Nu vreau banii, mamă, nu-s de cumpărat
Zilele în care nu m-ai legănat.
Nu vreau banii, tată, n-ai cum să plătești
Nopțile în care nu mi-ai spus povești.
De Crăciun am colindat și la cei ce m-au primit,
Fericire le-am urat lângă bradul împodobit.
Eu acasă nu vreau brad, vreau părinții mei să vie,
Vreau în brațe să le cad și să fie bucurie.
Nu vreau banii, mamă, nu-s de cumpărat
Zilele în care nu m-ai legănat.
Nu vreau banii, tată, n-ai cum să plătești
Nopțile în care nu mi-ai spus povești.
Într-o zi mă-ntorc acasă de la muncă din vecini,
Văd un teanc de bani pe masă și la masă doi străini.
Ei mă sărutau pe gură, dar eu nu înțelegeam,
Fiindcă nu simțeam nici ură, nici iubire nu simțeam.
Nu vreau banii, mamă, nu-s de cumpărat
Zilele în care nu m-ai legănat.
Nu vreau banii, tată, n-ai cum să plătești
Nopțile în care nu mi-ai spus povești.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unui copil ai cărui părinți au plecat la muncă în străinătate. Copilul simte lipsa afecțiunii părintești și preferă prezența lor în locul beneficiilor materiale.