Am greșit fără teamă
Ai greșit conștient
Ne despărțim de bună seamă
Regretăm evident
Ce vină am, că nu mai ești a mea?
Ce vină ai că nu mai sunt al tău?
De ce mereu de vină-i cineva?
De ce iubirea se sfârșește rău?
Ce întrebări aș mai putea eu pune
Când ai plecat cu singurul răspuns
Cu ce puteri să uit acea minune
Trecutul paradis de noi ascuns
Părea un joc, trăiam în altă lume
Părea un vis, ce nu se mai sfârșea
Și ne chemam fără-a rosti vreun nume
Ființa ta era ființa mea
Fugeam de toți să râdem împreună
Acum, fără să vrem fugim de noi
Un cer de nori deasupră-mi se adună
Sub tine e o mare de noroi
Greșeam punând mult preț pe gura lumii
Uitam că în iubire sunt doar doi
Un bun rămas îți spun, și bine nu mi-i
Nici ție nu ți-e bine fără „noi”
Ce vină am de nu mă chemi în șoapte?
Ce vină ai de nu pot să te strig?
De ce mereu la despărțire-i noapte?
De ce mereu după iubire-i frig?
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și confuzia după o despărțire. Ambii parteneri simt vinovăție și se întreabă de ce iubirea s-a terminat, rememorând momentele frumoase din trecut și contrastându-le cu prezentul trist.