Urătură – Jocul Caprei

Jocul caprei.
Foaie verde și-o alună
Bună ziua, ziua bună
Ia deschideți porțile
Să intre caprițele
Ța, ta, ta, caprița ta
Nu te da, nu te lăsa
Ța, ta, ta, caprița ta
Capra noastră-i cu mărgei
Cu cercei, cu catifei
Joacă vesel caprița
Toți-s bucuroși de ea.
Ța, ta, ta, caprița ta
Nu te da, nu te lăsa
Ța, ta, ta, caprița ta
Și plecai și eu la târg
Pe caprița ca s-o vând
Și mergând pe drum, mergând
Aud din urmă strigând:
Cumparatorul:
– De vânzare-i capra bade?
Ciobanul:
– De vânzare!
Cumparatorul:
– Și cât vrei pe ea?
Ciobanul:
– 800 de lei!
Cumparatorul:
– E blândă, nu împunge?
Ciobanul:
– E blândă, nu împunge.
(capra îl împunge pe cumpărător).
Cumparatorul:
– Eu îți dau 400 de lei pe ea pentru că împunge.
Ciobanul:
– Decât să-mi dai 400 de lei pe ea, mai bine îi dau
un par în cap. (o lovește cu bâta, capra cade și nu
mai mișcă).
Alaiul:
– Văleu, capra noastră a murit!
Ța, ta, ta, caprița ta
Te-o lovit vreo boală grea
Sau pe unde-i colindat
Veste rea tu ai aflat.
Ciobanul:
– Baa…da capra nu-i moartă și nu din palitura
a leșinat, ci din cele ce-o aflat.
Alaiul:
– Scoală tu caprița mea
Faptele s-or îndrepta
Și-acum haide să plecăm
Și-alte case colindăm
Ța, ta, ta, caprița ta
Nu te da, nu te lăsa
Ța, ta, ta, caprița ta.