Ța, ța, ța, căprița mea
Da diseară ce-om mânca?
Îi mânca ce s-o întâmpla
Și te-oi vinde-n Sadova
Și-i mânca cât îi mânca
Până burta ți-o crăpa.
Ța căpriță de la munte
Cu steluță albă-n frunte
Ța, ța, ța, căpriță, ța
Stai în sus și nu mai sta.
Unde joacă căprița
Clocotește Moldova
Unde joacă ieduțul,
Clocotește pământu.
Clocotește și tot geme
De opinci și de obiele,
De hurmuz și de mărgele,
Și de fete frumușele.
Ța, ța, ța, capriță, ța
Stai în sus și nu mai sta.
Țapu meu din Spania
L-am adus cu sania
Și-am să-l vând în joia mare
Pentr-o oală de sarmale
Și-un butoi ca din povești
Cu vin alb de Odobești.
Foaie verde foi negară
Ia poftiți căpriț-afară
C-ai jucat deajuns în casă
Și-ai luat o pungă grasă.
Ța, ța, ța, capriță, ța,
Te-am adus din Africa,
Te-am adus cu avionu
Te-am hrănit cu biberonu.
Am o capra, n-am o sută
Dar mi-e drag că mă ascultă.
Dacă nu m-ar asculta,
Altă capră mi-aș căta
Și pe tine te-oi lăsa.
Așa-i capra dorului
Ca la Capu-Satului.
Astă capră ce-o joc eu
Și-o jucat-o moșul meu,
Moșul meu cu comanac.
Și-o jucat pân-o crăpat.
Am o capră jucăușă
Stă ascunsă după ușă.
Am o capră zvăpăiată
Desculță și dezbrăcată.
Și de-un țigan bățos jucată,
Și-n doi joac-a dracului
Ca la capul Satului.
Eu cu capra unde-ajung
Joc capra din Câmpulung
Și degeaba și pe bani
La anul și la mulți ani!
Sensul versurilor
Piesa descrie jocul tradițional al caprei, un obicei folcloric românesc. Versurile evocă atmosfera satului și transmit bucuria și energia acestui ritual străvechi, legat de sărbătorile de iarnă.