Strofa I
În camera e-o oglindă învechită
Ce reflectă tot, niciodată n-o să mintă
Mă privesc în ea, parcă-i altcineva, știu
Maturizat de timp… oare cum să mă descriu?
Am crescut și m-am schimbat, nu mai sunt copil
Viața arde-n mine, la fel ca un fitil
Altă figură, alt caracter, alt stil de a trăi
Aud afară copii, dar eu nu voi mai fi
Nu voi mai fi copil, timpul nu stă pe loc
Momentele se duc, nu se mai întorc deloc
Se vede tristețea-n ochii mei și zic
Oglinda mă cunoaște încă de mic
Au fost momente când am plâns
D-au fost momente când am râs
Când m-am bucurat sau când m-am întristat
Când am plecat sau când am stat
Cum am trecut prin viață fără să-mi dau seama
Cum mi-a fost teamă, sau cum am învins teama!
Refren 2X
Viața reflectată în oglindă, sunt pregătit
De lacrimi, bucurii căci timpul m-a călit
Maturizat în gândire
Mi-e dor de copilărie
Și de prima jucărie.
Strofa II
De la primul pas în viață
De la primul pas în față
De la prima joacă în spatele blocului
De la prima căzătură în fața destinului
De la prima durere când tata a murit
De la prima țigară la primul cui servit
De la primul tatuaj la primul anturaj
Primul peisaj într-un lung metraj
De la prima spargere și primul sifon
Prima melodie, primul microfon
De la primul dealer care mi-a plasat
Și prima p***ă f****ă acasă
De la primu’ tovarăș ridicat la cer
Și prima durere când am plecat din cartier
Primul om ce mi-a distrus o parte din copilărie
Primul comisar, nu dau nume că se știe
Prima palmă luată, primul pumn dat
Prietene, niciodată nu le-am uitat!
Refren 2X
Viața reflectată în oglindă, sunt pregătit
De lacrimi, bucurii căci timpul m-a călit
Maturizat în gândire
Mi-e dor de copilărie
Și de prima jucărie
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a impactului experiențelor asupra evoluției personale. Naratorul își amintește de copilărie și de momentele definitorii, exprimând un sentiment de nostalgie și acceptare a schimbărilor.