Sunt iar beat, în timp ce scriu m-ajută autocorectorul
Am un nod în gât și mi-e că nu-nțelege ascultătorul
Am cam luat-o pe nasoală cu alcoolul, dar în caz contradictoriu
ici n-o să știți de-am murit că nu fac din țânțar armăsar.
Îmi car viața-n continuare chiar de n-are vreun sens
Nu înțeleg, când mă distrez nu mă distrez..
Te înțeleg.. mă consideri chiulangiu sau drogangiu
Și cred că nu știi că nu sunt cum voiam să fiu.
Mă imaginam un polițist,
dar viața a zis ce avea de zis
M-am trezit într-o viață, trist
Și nu pot vorbi, sunt prea închis.
Că totu-i mult prea complicat
Și greu de realizat vreun vis
Nu cu magii ca-n Waverly Place
Castelul meu-i de neatins.
Cât am strâns la viața mea
ploaie pe plăci de metal
Și am tras într-un an
Poate mai mult decât artistul tău preferat.
Doar oameni falși pretutindeni, bolovani și pietre
Ai simțit că tot ce ai în viață-i doar un animal prietene?
P**a mea, nu prea cred, „unchiule nu te-nțeleg”
Sunt doar un pretendent, precedent,
al unui atac contra-violent, evident că-s bipolar
Fii concentrat pe ce prestez, în mintea mea-i un continuu protest
Și-s singurul assistant, lumea mă știe Fram, ursul polar.
Când adaug sare-n apă, fenomene devastatoare
Plantez în pușcărie telefoane
pentru frații mei care
n-au murit de foame
Noi chiar de ne-am schimbat coane
Ne-am schimbat din coroană coarne
Și-am mușcat până la sânge fără scârbă de carne
Din dame, din drame d-ale tale matale
Printre dinți metale, cu flori fără petale
Penale cu legale, iarba-n palme,
zile fără soare, cu plantații solare,
p***e școlare, doare mane,
lacrimi în ochi la mame,
vara la munte și iarna la mare
Sensul versurilor
Piesa exprimă o luptă interioară cu dezamăgirile vieții și dependența. Artistul se simte închis în propria realitate, deziluzionat de visurile sale și copleșit de greutățile întâmpinate.