Cui i-am strâns mâna acum îmi atacă părinții,
Trag de fiare o lună-ntreagă că-s fixat și am ambiții,
De parcă n-aș știi că o să renunț din nou,
Viața mea ce se-nvârte alandala de parc-am pus stop
La tot când am spart butonul de stop.
Trec anii atât de greu și cu multă chinuială,
De parc-aș încerca să sparg un zid cu mâinile goale,
Încotro să-mi îndrept atenția înainte de asta?
Tre’ să-mi repet că sunt inapt ca să-mi activez ambiția.
Fiți-ar mama dracu’ de t***ă cu principii,
UNQ’ scuipă flegme zemoase pe care te obligă să le-nghiți.
Plin de nevoi dar n-are curaj ca un sătean,
Într-un scandal care oricum se termină pașnic,
Un paznic cu un kalaș ce te pune să cari moloz
Și sacii de multibat îi pui pe-un sac de rafie să n-atârne pe jos, că nu-i frumos.
Scriitorii sunt ca șantieriștii la lucru când trece una bună,
Din păcate, lucrarea asta n-o s-o termin într-o lună,
Visez de luni la o viață bună, dar mă trezesc cu p***-n mână joia
Și parcă mă ia cu paranoia,
Lumea trece pe lângă mine cu o privire fixă,
Dar nici unu’ nu lasă privirea jos să vadă mâna întinsă.
Ești prins, ă? Și nu răspunzi la telefon…
De-aia prietenul e prieten și fratele e luat bufon.
Încăier pumni de nicăieri… probabil prietenul meu imaginar
Supărat că iar l-am uitat și o arde doar pe scandal,
Aha.
Îmi cer scuze de la toți, încă aștept să le primesc,
Sau nu asta înseamnă să ceri scuze?
Nu prea accept complimente și nici nu le dăruiesc,
Mă clatin în balanță, s-annebunesc dacă te mint…
Fac experimente nașpa cu oamenii din jurul meu când sunt plictisit,
Gen fur un telefon și Need for Speed,
Lumea se îndreaptă înspre o zi nașpa,
N-aș da niciodată piesa asta ca să ascult una de-a ta,
Noaptea s-a lăsat pașnic de data asta… să-nceapă treaba.
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrarea și deziluzia unui individ care se luptă cu propriile ambiții și cu o realitate dură. El se simte neînțeles și trădat, oscilând între dorința de a reuși și sentimentul de inadaptare.