Hai, explică-mi ce e viața, care-i faza, cine-i zdreanța
Din oglinda ce-mi zâmbește insistent, incontrolabil ca ceața
Se așază și nu-i de glumă, eu fug de mine de o lună
Și dacă mă opresc nu pot să zic că treaba e bună.
Curge sânge, prea mult sânge, să mă omor nu îmi ajunge
Nu mai am încredere în bazme de când mi-a făcut cheie un înger
Crede-mă, Florin nu mai plânge, l-am schimbat cu mâna mea
Dar el e un subiect fumat, ca trecutul lui, așa că da-l în p**a mea.
Aș fi zis că lumea-i bună, dar asta-i deja minciună
Nu apelez la nimeni că mie nu îmi ajunge doar o mână
Fug întruna, ca pe gheață, notez gaborii pe lună
Toți mă vor, dar e greu și imposibil să mă prinzi pe o tură.
Sunt imprevizibil ca un bipolar cu Tourette drogat
Scriu până-mi pică mâna când mă apucă pofta de cântat
Faza e că tu încă te simți amenințat, și e bine, dar e de rău
Să ne pișăm pe unchii vechi, eu sunt unchiul nou din capul tău.
Sunt bărbos, bărbat, barbar, din bar în bar, și barman că torn mult
Bun mai rar, și nu mă plâng când ai ceva ce n-am avut
Știu că e greu s-ajungi nebun, eu am umblat și m-am zbătut
Și am fumat și am băut, dar viclenia mi-a spart orice scut.
M-am apărat cum am putut, și m-am întrebat cum am putut
Să ajung ce n-aș fi vrut să mă gândesc, am barat un uppercut
Mi-am spart arcada, a venit garda, și tot am rămas tăcut
Acum să nu te aud că mă suni când vor să te bage la zdup.
Sunt nebun, și ți-o spun, fratelo sunt Demo-n
Când tu dormi, mă bat ca un leu cu beat-u’ lu’ Tudor
Nu simt dor, nici foame, decât sete de tricolor
Îmi aranjez un studio, eu cânt, nu dorm în dormitor.
Stări melancolice, în miezul nopții, când vântul mă strânge-n brațe
Iar starea lunii mă face puternic prin câteva simple speranțe
N-o să mor de la o gripă, că nu-s porcu’ lu bunicu’
Sunt aici să complic treaba și să fac să pară simplu.
Mă descurc de unu singur, n-am nevoie de pastile
Sunt sătul să le îndes pe gât ca să „fac să fie bine”
N-aștept respect de la nimeni, nici nu dau că sunt calic
Dar bag ca nemâncatu’ când vine vorba de un cui mic.
Trag ca prostu’ de un timp, eu îți dau tu faci figuri
Și o să mă înjuri când o să îți iau, ‘mama voastră de români
Fac alegeri de capu’ meu, mă bazez pe noroc, se întâmplă des
Privește semnul și zi-mi dacă e bine ce am ales
Sensul versurilor
Piesa exprimă o luptă interioară cu sinele și cu lumea exterioară. Artistul se prezintă ca un personaj imprevizibil și independent, care își croiește propriul drum, sfidând convențiile și așteptările celorlalți.