Atâtea pase nervoase zilnic, jur că ți se ia
Capul plin de gânduri, dar cine te-ar asculta?
Milioane de răspunsuri, dar, man, cine ar întreba?
Focusat p-atâtea chestii din viața ta și-a altora.
Prins între datorii, știi, e de datoria ta
Să-ți creezi o lume a ta, fii fericit cu ce ai
Chiar de pare imposibil, tot timpul stresat vizibil
Cu fire albe-n barbă, Moș Crăciun nu mai pare imposibil.
Atât de nașpa când ești singur și-ți arunci șapca pe masă
Supărat vii de la muncă, că nu te așteaptă nime-acasă
Liniștea care apasă, ca și golul din plasă
Încerci să te minți singur spunând că-i doar o pasă.
Dar parcă nu se termină, nici ziua nu e lumină
Lacrimile reci încep să facă parte din rutină
Când te-ntrebi cine-i de vină, pentru tot ce ți se întâmplă
Toți se bagă-n seamă-mpulea spunându-ți „luptă”.
Dar tu cât să mai lupți și
Cât să mai înduri
Cât să-ncerci să rupi și
Să te abții să nu înjuri.
Cât să mai tragi și
Să pari mereu fericit
Când toate crizele
Parcă nu mai au sfârșit.
Încerci să te aduni, nu te mai recunoști de luni
Ai ajuns în punctu-n care te vezi internat la nebuni
Și juri că ți-e dor de familie, prieteni, foste, bagă-mi-aș
Sunt la fel ca tine, alerg și nu-mi găsesc calea.
Și parcă tragem degeaba să zâmbim în lumea asta
Când majoritatea celor ca mine încep s-o ia razna
Pășești obosit p-atâtea căi, te duci în morții tăi
Apropiații de departe cred c-o mierlești într-un an-doi.
Și care-i faza cu iubirea? Astăzi p-asta, mâine p-aia
Te-ntrebi de ce e nașpa, păi cred că d-aia
Sensul versurilor
Piesa descrie lupta cu depresia și sentimentul de singurătate. Protagonistul se simte copleșit de probleme și de lipsa de sens, întrebându-se cât mai poate îndura.