Explică-mi ce, cum și unde am greșit,
să duc în spate povara omului ce începe fără sfârșit.
Am căutat, mama, pot să-ți jur că n-am găsit
motiv de viață? Ce? Mă comport stupid.
Nu mai gândesc lucid, pofta de ucis s-a mărit,
călătoresc în vid la infinit, fără destinație, amorțit.
De la câte palme mi-am luat, și tot nu m-am trezit,
nu mai există cale, sau nici n-a existat și sunt doar tâmpit.
Doamne, de ce mi-ai sortit să n-am nimic când am nevoie?
Învățat forțat să trec peste voi când aveți nevoie, e
un pic ciudat dacă mă întrebi, mai ciudat ar fi să taci
când mă umplu de spume și iese ateul din mine când vă iau la draci.
Ai crede că sunt destul de matur să nu am scăpări, frățioare,
dar nu pot să tac și dau și mai tare c-am scăpările din închisoare.
Doamne, dacă mă înțelegi, dă-mi un drum pavat nasol
și-ți jur că-l voi repara cu sufletul meu gol.
Am oferit blândețe, m-a recompensat cu ură,
d-asta acum o fac ca o prăjitură, îi dau doar de umplutură.
În prezent văd negru, mă irită mai ceva ca pe-un rasist,
așa că lasă-mă să-mi văd de drumul meu lung și trist.
Aș fi oferit mai mult decât ți-ai putea închipui,
să fac hip-hop, să pot să exprim agonii, trăiri,
dar voi ascultați doar ratați ce și-o ard la modu’:
„Zdreanța-mi vrea doar banii, eu îi ofer corpu’.”
Fac tot din suflet, îți jur, muzica pentru mine-i o salvare,
cu 13 mâini arțăgoase când mă simt călcat în picioare.
Am simțit ploaia rece, îți zic, fie cum crezi,
primul sentiment a fost lui Dumnezeu să-i mulțumesc.
Am simțit, am iubit, am fumat, și-am trăit,
am plâns, m-am descărcat, am înjurat, am zâmbit.
Am mâncat, am vomitat, nu m-am învățat minte,
dar ce regret sunt vorbele spuse unui părinte.
Am fost nevoit să-mi continui drumul la solo,
știu pe unde am trecut și sunt convins că pașii mei rămân acolo.
Am căzut nasol la sol, răspuns îmi e starea,
ciudat și normal în timp că n-am simțit ridicarea.
Spune-mi, mama, ce-i cu mine?
Ridică-mi sufletul în palme, toarnă lavă, ține-l bine!
Poate așa n-o să mai fie atât de rece,
înțelege când îți spun că nu înțeleg ce se petrece.
E ușor s-o dai pe rap când nu scrii din suflet,
îmi desfac pieptul și-l sfărâm doar să pot scrie cu sânge.
Riscul e mare de-a plânge, trăiesc în mare parte mort,
c****, sper s-ajung binecuvântarea domnului ca un a***t eșuat.
În toată mascarada am învățat să nu cred în ce crezi
și tot ce-am înțeles e că e imposibil să înțeleg.
Merg în șirul vieții mele, fiind șiret mă ard singur,
ceartă în oglindă, țipă, la triplu e mai simplu.
Am simțit, am iubit, am fumat, și-am trăit,
am plâns, m-am descărcat, am înjurat, am zâmbit.
Am mâncat, am vomitat, nu m-am învățat minte,
dar ce regret sunt vorbele spuse unui părinte.
Am simțit, am iubit, am fumat, și-am trăit,
am plâns, m-am descărcat, am înjurat, am zâmbit.
Am mâncat, am vomitat, nu m-am învățat minte,
dar ce regret sunt vorbele spuse unui părinte.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare profundă de suferință și regret, reflectând asupra greșelilor din trecut și căutând un sens în viață. Artistul se simte pierdut și dezamăgit de lume, exprimând durerea și frustrarea prin muzică.