Underman – Salonul Legendelor

M-am ridicat peste mulți
Poți spune că levitez peste munți
Când inspir des tineri culți
Cu viziunea mea ce zdrobește adulți
Care-i vor primitivi și mai ales desculți
E clar că dacă nu poți, puți!
Atâtea minciuni ce stau cu ochii pe ei
Cu scopul de-a le reduce gândirea pe doar câțiva metri de-alei
Asta ce se promovează nu-i șansă
Ci doar o avansată stare de transă
Întreținută cu multă ignoranță
Pentru că mențin haosul în grad ridicat,
Omul de rând precipitat
Și orașul meu în pustiu ca Pripyat
Aș putea să intru-n casa lor
C-un picior
În ușă și-o pușcă cu vizor
Da mi-aș lua prea repede fier și picior
Iar tu ai fi înțeles de la televizor
C-am fost doar un dezertor
Derizor
Huiduit de popor
Ar fi prea ușor
Tranziția de la olteni
Mici la osteni
Nu va fi ușor de făcut, cetățeni
Când vom trânti cu ei bușteni
Și dacă cei de lângă mine mi se par prea mărunți
Mă retrag în discuții cu idoli dispăruți
Și atunci găsesc soluții cu care-i combat pe cei mai mulți
Astea sunt principii de la cei cărunți
De care tu râzi!!
Nu mai striga, învață s-asculți
Nepoate!
Că nu se reduce totul la metale serioase
Acolo în interior mai sunt și oase
Care pocnesc ușor în situații periculoase
De parcă ai fi la un concurs de spălat vase
Și sper că desenul ăsta ce-l transitezi
Să fie exact mesajul ce-l trasez
Înțelegând ce spun, asta visez
Uneori cu ochii deschiși
Tintesc un asfințit
Doar ca să lovesc stelele, culegând răsărit!
Așa cum trece noaptea se duc și toate cele cumulate
Le-arunc de nu se văd în spate..
Nu risc, mă-mpiedic în astea toate
Prefer să crap crezând că se poate
Și să le traversez oricât ar fi de-nalte!
Dacă eram un bandit bun
Probabil c-acum
O dădeam din belșug
Dar nu sunt
Și nici suficient de nebun
Să-mi consum
Speranțele pe idioți precum o frunză de tutun
Pe care tu acum
Preferi s-o faci scrum!!
Da, în mine ascund un ucigaș în serie
Da’ nu are de ce să te mai sperie
Pentru că mă folosesc de talentul lui
Să tai orice tentativă de crimă la adresa mea, ce vine din partea oricui!
Te lovesc peste față doar ca să vezi realitatea
Care diferă radical de tot ce-ți spune societatea
Am marfă de calitate bine-mpachetată, asta-i ideea
Cu atâția rapperi lemn ce scârțâie, eu ți-am adus IKEA
Muzica mea stă departe într-un singur magazin
Să zică ăștia „Mulțumim”
Că n-am de gând să mă extind
Că-i văd peste tot, duzina la raft
Mulți slabi, apă chioară ca o bere ieftină-n draft
Nu știu de capul lor, de fapt!
Și jur că nu știu cum puteți defila cu așa emblemă
Ăștia cu muzica nu fac echipă nici lipiți cu clemă
Vezi tu, la concertul lor aveam dilema:
„Oare nu-s alea gagici care dansează pe scenă?”
Publicul ar trebui să fie mai selectiv,
Din punct de vedere vizual, dar mai ales auditiv..
Mai multă mișcare, mai puțină bârfă-n colectiv
C-ăștia vă dau pe spate
Cu texte din acelea slabe
Calitativ..
De-alea cum făceam în școlile primare
Spune-i să nu se mai dea tare
Că-n fața mea oricum stă floare!
Că fac un pas, că trag din țigare..
Că uite pe cer un soare..
Și gata versul frățioare,
Vizualizări milioane!!
Sunt un adăpost contra ploi
Am ajuns departe doar cu pixuri și câteva foi
Cu ideile mele trăsnite și apoi conectate la voi
Când aveați nevoi
Și voiati să le exprimați la mai mult de doi..
Așa că, atâta timp cât suflu viu
Merg doar înainte, fluviu!
Este singura direcție ce-o știu
De când eram puriu..
Pun stop la colocviu,
Trebuie să cobor!
Dau totuși cu pace tuturor
Din lumea rimelor!!
Vrei să m-ajungi? Poate c-un ascensor!
Am instinct
Să te țin
În chin..
Gusta instinctor!!
Dragilor,
Permiteți-mi să mă retrag ușor
Din acest decor
Cunoscut tuturor
Drept „Salonul Legendelor!”