Afo:
Asta-i bucata mea de sunet
Care merge de la suflet
Pentru tine dacă suferi
Pentru cel care muncește
E pentru o mamă care crește
2 copii și îi iubește
E pentru tata care trage
De dimineață până seara și-n familie se-ntoarce.
E pentru sora care-ți ia, în fiecare an, cadou care-ți place
E pentru un frate care tace,
Că are afaceri
Care nu-i dau pace
Pentru cei cu vino-ncoace,
Dar n-au tragere de inimă ca să se descarce
E pentru bolnavii de cancer
E pentru pustnicii din peșteri
E pentru nebunii care poartă monoloage
Dumnezeu vă iubește.
Refren:
Dar cum ți se pare, că se întâmplă lucruri anormale?
Dar cum ți se pare, că de la foame încă mor oameni?
Am o întrebare: Domnule Președinte pe tine te doare?
Eu nu mai am răbdare..
Underman:
Sunt cartiere întregi, zac pe veci
Și oricât încerci să ștergi
N-ai să poți să le renegi
Cu atâția privești ce simți, că pe orice străzi străini alergi
Deși de acum, tu poți să alegi
Lasă bunicilor noștri, simți acum în gând
Te vei ține de cuvânt? Leagă jurământ!
Că doar pașii tăi vor călca bucata de pământ
Ce le este casă de acum.
Sari în apa rece de izvor
Cânți în cor, lângă lemne ce ard ușor
Proaspăt sparte de topor
Copilăria ți-a trecut ușor
Ai tot mai mulți ani în vizor
Gustă din fructe de copaci verzi
Ai grijă să nu te pierzi printre aceste livezi
Dincolo de brazi, sunt vârfuri, vezi?
Doamne de piatră te așteaptă să cutezi
Să încerci să le dansezi.
Refren
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și frustrarea față de problemele sociale din România, precum sărăcia și inegalitatea. Totuși, există un fir de speranță și un apel la acțiune pentru un viitor mai bun.