I-am lăsat lumii pe gât urme de dinți
Apoi m-am retras ca un soare-n zare-asfințit
Și ea mă privea parte regret parte bucurie
Atunci când s-a regăsit în mine eu m-am pierdut din fire
În timp ce făcea exces de mângâiere
Cu cicatricile ce i le-am pictat adânc în piele
„Ai oprit cei dragi unde îmi sunt prietenii?”
Oprește-te timp de ce nu mi-am ascuțit pintenii?
Cum se face că atunci când am timp de tine
Sun și nu-mi răspunzi nu-mi arunci măcar o privire
M-am rugat să fie bine și binele a fost rău
Am plătit mai mult decât am primit așa e în cazul tău
Chiar dacă eram negru de supărare
Negru de ce-aș fi fost în stare dacă mă puneai la încercare
Fur și mint forțe de ordine scuturi împing
De cealaltă parte a banilor mă conving să lupt până-nving
Plâng doar când am timp și timp e prea puțin
Chiar și pentru cei care mai mult pleacă decât vin
Resimt pe cei pierduți explozii neprevăzute
Precum o briză de gheață ce te împinge de pe vârf de munte.
I-am lăsat lumii pe gât urmele unui sărut
Și apoi soarele a ieșit cât de repede a putut
Orbit de tot ce vine dinspre orizont
Explozii de culoare ăsta-i cel mai frumos front
Generat pe fondul atmosferic ce mă lovește feeric
Ca să pot vedea neîncetat lumina în întuneric
Vreau să visez dar multe vise te mint
M-am închis în mine și-acum zac blocat prin labirint
Înfrunt propria mea imagine mă lupt cu zei antici
Hrăniți cu polonici din propriile mele frici simpli complici
Ard totul pentru a crea o lume nouă
Gândurile mele sunt trasoare în întuneric decembrie ’89
Și toată nebunia asta e artă îmi recunoști stilul
Arunc caietul pe bit deja simt cum miroase fitilul
Dacă dispar asta nu înseamnă că nu sunt acolo
Gata s-arunc săgeți de știință din tolba marelui Apollo
Lăsând în urmă o dâră de cuvinte
Hărți complicate descifrate doar de către cei cu minte
Progres și artă într-un mediu digital imposibil să ardă
Unde muzica este un gardian ce stă de gardă
Curaj ăsta-i decât primul pas
Credința în fărâma de speranță este tot ce a mai rămas
Câinii vor rupe lanțul reluându-și asaltul
Iar eu, am să mă întorc într-un fel sau altul.
Sensul versurilor
Piesa explorează lupta interioară a artistului cu propriile demoni și deziluziile vieții. În ciuda greutăților, există o speranță persistentă și dorința de a crea ceva nou și valoros. Mesajul central este despre reziliență și găsirea luminii în întuneric.