Underhopper – Viziunea Mea

Strofa 1:
Viziunea e arta de a vedea lucruri invizibile.
Viziunea mea o percep prin a le face posibile.
Posibil să mă crezi penibil, da’ ești cretin.
Amintește-ți că totul e posibil doar dacă crezi puțin.
Mă poți numi șarlatan, dar știi de ce?!
Eu supraviețuiesc problemelor mele cu zâmbetul pe buze.
Oamenii se aseamănă, în natura lor..
Singurul lucru ce-i diferențiază sunt obiceiurile lor.
Ai ascultat vreodată ploaia?! Sunt lacrimile ce-mi curg.
Respirația mi-o simți la prima adiere de vânt.
Probabil îmi știi zâmbetul, din pozele mele,
Dar adevăratul meu zâmbet îl găsești când răsare soarele.
Cerul înnorat, îți dă fiori..
De fapt reflectă inima mea când trece dincolo de nori.
De fapt o vezi p-a ta, da’ ignoranța te doboară.
Ești obiectul esențial pentru natură, deci n-o lăsa să moară.
Nu căuta iubire.. n-o s-o găsești..
Oferă iubire.. înapoi o s-o primești..

Strofa 2:
Am învățat să iubesc, să fiu împlinit..
Să am credință și căldură-n suflet când mi-e frig.
Am învățat să dau, dar unii fără-ntrebare iau!
Am învățat să mă descopăr, să știu ce vreau.
Viziunea mea, e forță brută.
Dac-am pierdut tot, asta nu înseamnă că-i vreme trecută.
Caracterul îmi rămâne oricum puternic precum roca.
Viitorul așteaptă în stație să mă transporte moca.
Viitorul mi-e cel mai bun tovarăș și știi de ce?!
El îmi oferă posibilitatea de a răzbate..
C-am gustat din eșec savurându-l ca mierea,
Chiar dacă gustul era mai amar ca fierea..
Am pielea murdară de răni, urme, cicatrici!
În mâini simt și-acum prafuri și lame de brici!
Am sufletul îmbibat în fapte murdare!
Dar inima mi le absoarbe, îmi trebuie răbdare!
De ceva timp a început lupta, frățioare..
Sufletul meu suportă operații pentru schimbare!
Îl transform prin recristalizare,
Zgâriat de gheare, luptă cu inversunare,
Refuză drumul.. spre incinerare,
Nu vrea adaptare și nici înrolare,
Are ambiție și determinare,
În modu’ asta.. sunt sigur de purificare!