Underhopper – Războinic Fără Armă

Refren:
Te rog rezistă, mama
Mereu ai fost o doamnă.
Știu că trăiesc o dramă,
războinic fără armă,
războinic fără armă.
În plin război deschis
Nu pot fi ajutat
Fiindcă lupt în spațiu închis.

Strofa 1:
Erai doar un puștan, nu-ți trebuiau bani.
N-ai fi riscat să vinzi bile ca să nu-ți iei ani
Creșteai printre puștani, familia fără bani
Și totul te împingea tot mai mult s-o arzi printre golani
Mama lui spunea: ai carte, ai parte
Strada-l învăța: împarte să-ți faci parte
Și-a trecut la fapte, de la cola la coca
de la bile la kile… acum procură moca
De la dealer la killer simțindu-i furia
Fundaș precum Contra, da’ te poate ataca
Acasă e băiat… în stradă e bărbat
A marcat… s-a remarcat, strada l-a marcat
La școală premiant, în stradă vindea skunk
acasă educat mereu… pe stradă un derbedeu
Lovit pe neveu, a ripostat cu un croșeu
A rezistat mereu, oricât i-ar fi fost de greu.

Refren:
Te rog rezistă, mama
Mereu ai fost o doamnă.
Știu că trăiesc o dramă,
războinic fără armă,
războinic fără armă.
În plin război deschis
Nu pot fi ajutat
Fiindcă lupt în spațiu închis.

Strofa 2:
Vorbim de dualitate, eu sunt sotto că-am văzut-o în el
Rațiune versus instinct, plăcere și teamă de cartier
E înger și demon, e rece și cald…
E bun și rău cu strada făcând un pact
Ea, o să-i vândă un pont!
Devenind astfel, un intangibil vagabond
El să stea la colțul ei…
Să fie străbătută și iubită de derbedei
Și totul era ok… era un leu în jungla de asfalt
Atât de liniștit și totuși atât de respectat
A rezistat și și-a făcut un viitor în modul lui
Sătul de tarfe și-a găsit o femeie pe placul lui
Își dorea un copil, o familie fericită…
Da’ trebuia să renunțe la stradă într-o clipită
Și fiind orgolios, credea că poa’ să reziste…
Și dup’ o supradoză lasă în spate o familie tristă.

Refren:
Te rog rezistă, mama
Mereu ai fost o doamnă.
Știu că trăiesc o dramă,
războinic fără armă,
războinic fără armă.
În plin război deschis
Nu pot fi ajutat
Fiindcă lupt în spațiu închis.

Strofa 3:
Un copil mă oprește pe stradă și-mi spune exact ce-am scris mai sus
Are lacrimi în ochi, nu înțeleg de ce și sunt confuz
Îmi spune că ta-su a greșit și că trebuia să se oprească la timp
Și că n-ar fi vrut să fie protagonistul acestui film
Gândurile mele iau o întorsătură ciudată…
Și energia luată din ele parcă a dispărut toată
Stiloul l-am alimentat cu sângele lui
Și fiecare literă din textul ăsta e ca o săgeată către sufletul lui
Fiecare tobă răsună ca un clopot.
Fiecare cuvânt îi năpustește mintea ca un ropot
Și poate tu ești robot, nu simți ce scriu…
Dar sunt sigur că el plânge în timp ce descriu
Gândurile mele transformate în fapte reale
Versuri ce-i aduc aminte de trecut, frățioare…
Oare te-ai prins, în stradă m-a oprit fiul său…
Fiul vagabondului ce l-am descris căzând în hău!